Familia creștină – cel mai sigur loc de pe Pământ

O familie formată din părinţi credincioşi va avea şi copii buni, sănătoşi, ascultători şi binecredincioşi. Numai trăind în marea familie a Bisericii lui Hristos şi într-o familie cu adevărat creştină, omul rezistă mai uşor în faţa ispitelor de tot felul şi a greutăţilor vieţii.

Dacă familia creştină păstrează cu sfinţenie dreapta credinţă şi este iubitoare de Dumnezeu, de rugăciune, de biserică şi de toate cele sfinte, ea formează cea mai tare cetate şi obşte duhovnicească de pe pământ.

O asemenea familie, formată din părinţi credincioşi, în mod sigur va avea şi copii buni, sănătoşi, ascultători şi binecredincioşi. Numai trăind în marea familie a Bisericii lui Hristos şi într-o familie cu adevărat creştină, omul rezistă mai uşor în faţa ispitelor de tot felul şi a greutăţilor vieţii, biruind singurătatea şi tristeţea care îl lovesc aşa de mult pe pământ.

De aceea a şi zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur. Să-i facem ajutor asemenea lui” (Facere 2,18).

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 11)

„Parcă-i un făcut! Dau toate necazurile peste mine!”

Doar vedeţi că ni se întâmplă deseori acelaşi fel de ne­caz. Spunem: „Parcă-i un făcut!”. E chiar „un făcut!”. Este un fel al meu de a face lucruri care provoacă o anumită situaţie. Asta trebuie să descopăr. Asta trebuie să învăţ.

Cum poţi să fii plin de Dumnezeu și plin de bucurie?

Dacă eşti plin de Dumnezeu, eşti plin de bucurie. Şi numai dacă zici „Doamne!” cu toată prezenţa fiinţei tale, eşti plin de bucurie, pentru că numele „Doamne” este aducător de bucurie. Numai că mulţi dintre noi, multă vreme, nu ştim ce este bucuria. Bucuria nu ţine de ce facem, de ceea ce avem sau ni se întâmplă. Bucuria ţine de a fi și a fi înseamnă comuniune cu Cel Ce Este, iar nu a face ceva sau a avea! Bucuria de a fi cu Dumnezeu este ca bucuria îndrăgostitului. Când eşti îndrăgostit eşti bucuros, dar nu înseamnă că nu ai necazuri. Dacă eşti îndră­gostit şi ai luat patru la un examen nu eşti bucuros că ai luat patru, eşti bucuros că eşti îndrăgostit, nu? Şi eşti necăjit că ai luat patru. Putem să avem necazuri, dar în acelaşi timp să fim în bucurie. Aceasta ne aduce Dumnezeu: o bucurie pe care n-o ia nimeni şi nimic de la noi. Atunci vom cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu: „În lume neca­zuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”.

Nu fugiţi de necazuri şi nici nu le căutaţi şi nici nu treceţi peste ele  că mulţi zic: „Las’ că trec eu şi peste asta!” , căci dacă ai trecut „peste”, ţi se va întâmpla iarăşi. Adică îţi vei produce sau vei atrage iarăşi la tine acel necaz din care poţi învăţa ce anume ai nevoie să schimbi la tine. Doar vedeţi că ni se întâmplă deseori acelaşi fel de ne­caz. Spunem: „Parcă-i un făcut!”. E chiar „un făcut!”. Este un fel al meu de a face lucruri care provoacă o anumită situaţie. Asta trebuie să descopăr. Asta trebuie să învăţ. Şi învăţ dacă înţeleg ce voieşte Dumnezeu de la mine în acel necaz. Aşadar, să treceţi „prin”! Aceasta este trăirea ne­cazului ca întâlnire cu Dumnezeu Care doreşte să-mi dă­ruiască şi mie biruinţa Sa asupra lumii care încearcă să mă ţină captiv!

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 202-203)

Cel ce-și pune nădejdea în bani, Îl uită pe Dumnezeu

Nu spun ca oamenii să nu aibă o economie pusă deoparte pentru ceasul de nevoie, ci să nu-și pună nădejdea lor în bani și să nu-și dea inima lor banilor, pentru că altfel Îl uită pe Dumnezeu.

Unii spun: „Cred că Dumnezeu mă va ajuta”, dar pe de altă parte încearcă să adune bani ca să nu se lipsească de nimic. Aceştia Îl jignesc pe Dumnezeu, pentru că nu se încredinţează pe ei înşişi voii Lui, ci banilor. Dacă nu vor înceta să iubească banii şi să-şi pună nădejdea lor în ei, nu-şi vor putea pune nădej­dea lor în Dumnezeu.

Nu spun ca oamenii să nu aibă o economie pusă deoparte pentru ceasul de nevoie, ci să nu-şi pună nădejdea lor în bani şi să nu-şi dea inima lor banilor, pentru că altfel Îl uită pe Dumnezeu. Cel care face planuri personale, fără să se încreadă în Dumnezeu, şi spune după aceea că aşa vrea Dumnezeu, acesta îşi binecuvântează lucrul rău în mod diavolesc şi se chinuieşte mereu. Noi încă n-am înţeles puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Nu-L lăsăm să ne guverneze ca un Stăpân, şi de aceea ne chinuim.

La Sinai, în sihăstria Sfintei Epistimia unde lo­cuiam, apa era foarte puţină. Curgea câte o picătură dintr-o stâncă înlăuntrul unei peşteri, la vreo 20 de metri depărtare de sihăstrie. Am făcut un bazinaş şi se adunau 3 litri de apă în 24 de ore. Când mă duceam să iau apă, puneam bidonaşul să se umple şi spu­neam Acatistul Maicii Domnului. Îmi udam puţin cu mâna numai fruntea, pentru că aceasta mă ajuta – îmi spusese un medic să fac lucrul acesta – luam puţină apă ca să am de băut, după care adunam pu­ţin într-o tinichea pentru păsărele şi pentru şoarecii pe care îi avea sihăstria. Apa aceasta era şi pentru ca să-mi spăl câte ceva etc. Ce bucurie, ce recunoştin­ţă simţeam pentru această puţină apă ce-o aveam! Slavoslovie, pentru că aveam apă!

Când am venit în Sfântul Munte şi am stat pentru puţin timp la Schi­tul Ivirului, acolo era multă apă, deoarece locul era către soare. Era un bazin care se umplea, iar apa cur­gea pe deasupra. Uhuu, îmi spălam şi picioarele, şi capul…, dar n-am mai avut acea mângâiere. La Sinai mi se umpleau ochii de lacrimi de recunoştinţă pen­tru puţina apă ce-o aveam, în timp ce în Schit n-am mai simţit aceasta din pricina apei îmbelşugate. De aceea am plecat şi am locuit la vreo 80 de metri mai departe, unde aveam o cisternă mică. Cât de repede uită omul şi se pierde cu belşugul!

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 2. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 284-285)

(Video) Training de formare pentru voluntarii proiectului „Tabăra din pridvorul satului”

Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor, organizează în zilele de 17-18 mai, un training de formare pentru voluntarii proiectului „Tabăra din Pridvorul Satului”.

Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor, organizează în zilele de 17-18 mai, un training de formare pentru voluntarii proiectului „Tabăra din pridvorul satului”.

Cu ajutorul tinerilor din ATOR Iași, ASCOR Iași, ATOR Pașcani, ATOR Vorona Mare și a seminariștilor din Botoșani, Tabăra din pridvorul satului va ajunge în anul 2019 în 60 de locații din Arhiepiscopia Iașilor.

Cei 170 de voluntari ce vor participa la training, vor învăța cum să implementeze activitățile gândite de organizatori pentru cei 5000 de copii și tineri, beneficiari ai proiectului.

Împărțiți în 13 echipe de lucru, voluntarii au trecut prin cele 8 ateliere de învățare care vor fi predate tinerilor din parohiile gazde ale taberelor.

(Video) Au început lucrările Simpozionului Stăniloae

Joi, 16 mai 2019, începând cu ora 09:00, în Sala „Iustin Moisescu“ din cadrul Ansamblului Mitropolitan din Iași, a avut loc conferința inaugurală a celei de a VII-a ediții a Simpozionului Internaţional „Dumitru Stăniloae”.

Joi, 16 mai 2019, începând cu ora 09:00, în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan din Iași, a avut loc conferința inaugurală a celei de-a VII-a ediții a Simpozionului Internaţional „Dumitru Stăniloae”.

Conferința susținută de către Conf. Univ. Radu Preda s-a intitulat „Sinteză istorică a ultimilor 30 de ani”, apoi Prof. Univ. Dr. Vasile Dîncu a vorbit despre „Tranziție din perspectivă social-politică”.

Pe parcursul dezbaterilor organizate în patru sesiuni, au luat cuvântul experți în domeniul istoriei și teologiei, profesori renumiți din România și din străinătate, academicieni și sociologi.

Simpozionul „Creștinismul în postcomunism (1989-2019) Tranziție-terapie-tendințe” se desfășoară pe parcursul a trei zile și reprezintă un spațiu academic de cercetare dedicat dezbaterilor teologice privind istoria și spiritualitatea bimilenară a Bisericii în viața cetății, sub aspect dogmatic, patristic, canonic, moral și liturgic.

Cum se manifestă dependența în relația de cuplu?

Dependența condiționează în mare măsură starea emoțională și fizică a omului, capacitatea lui de muncă și relațiile cu ceilalți oameni.

Dependența în relația de cuplu este concentrarea permanentă a gândurilor asupra omului „iubit” și dependența de acel om. Dependența condiționează în mare măsură starea emoțională și fizică a omului, capacitatea lui de muncă și relațiile cu ceilalți oameni – adică, în esență, toată viața omului dependent este condiționată de ea, și ea influențează viața într-un mod care este departe de a fi optim, făcându-l pe om mai degrabă nefericit decât fericit. Or, nefiind pe deplin fericit singur, omul își leagă nădejdea fericirii tocmai de această relație. El speră că toate suferințele lui sufletești, neîncrederea în sine, toate complexele lui vor fi vindecate de dragoste – și la început i se părea, poate, că așa s-a și întâmplat, dar senzația aceasta nu a ținut mult timp. Au început conflictele, neînțelegerile, nemulțumirea de obiectul „dragostei” și de sine însuși. Fără să își dea seama, omul suferă și mai mult decât suferea în singurătate, iar de așteptat îl așteaptă inevitabila despărțire și o nouă mare durere.

– De ce se întâmplă așa cu un anumit om, istoria repetându-se la fiecare nouă relație?

– Se întâmplă așa pentru că în etapa dată a vieții sale omul respectiv este dependent.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, pp. 22-23)

Peştera Naşterii Domnului din Bethleem

De o parte şi de alta a altarului central al Bisericii Naşterii Domnului din Bethleem se găsesc cele două scări ce coboară către Peştera Naşterii Domnului. Porţile de bronz ale celor două intrări datează încă din vremea împăratului Iustinian (secolul al VI-lea).

Peştera, de formă aproape dreptunghiulară, are o lungime de 12 metri şi o lăţime de 3 metri. Pardoseala şi o parte din ziduri sunt îmbrăcate în marmură. O mulţime de candele din argint şi împodobite cu ouă de struţ atârnă de tavanul peşterii.

În partea de răsărit se găseşte altarul principal ortodox, acolo unde S-a născut Pruncul Iisus. Locul Naşterii este străjuit de cincisprezece candele care ard în permanenţă: şase candele aparţin ortodocşilor, cinci aparţin armenilor şi patru aparţin catolicilor.

În partea opusă, a fost ridicat Altarul Ieslei, acolo unde, după tradiţie, a fost aşezat Pruncul Iisus după ce S-a născut (Luca 2, 7). Cel de-al treilea altar este închinat Magilor (Matei 2, 1-2; 2, 11).

În Peştera Naşterii se slujeşte Sfânta Liturghie ortodoxă în fiecare dimineaţă, între orele 5.30-7.00, iar vecernia între orele 14.00-16.00. După ortodocşi, urmează armenii şi catolicii.

(Foto) Biserica Nașterii Domnului din Bethleem